Palme d’Or-ul și marile premii de la Cannes, în premieră la Les Films de Cannes 2019 (VIDEO)

Câștigătorul Palme d’Or și marile premii de la Cannes, în premieră la Les Films de Cannes a Bucarest, între 18 și 27 octombrie

O meditație elegiacă asupra morții și a creației, venită de la un extravagant maestru spaniol, o peliculă burlescă despre rădăcini și identitate, o satiră socială demolatoare și inclasabilă, o răvășitoare poveste de epocă feministă și un comentariu hipnotic și stilizat despre fericire. 5 dintre cele mai premiate și mai aclamate filme ale anului. 5 motive (şi nu numai!) pentru care festivalul de la Cannes rămâne cea mai importantă sursă de capodopere cinematografice și o vitrină a filmului de autor neconvențional, provocator, vibrant, captivant și polarizant. Mereu revelator.

Ajuns la ediția a 10-a, festivalul Les Films de Cannes a Bucarest va prezenta și anul acesta publicului din România cele mai importante filme de autor ale anului, în premieră, între 18 și 27 octombrie.

• Pedro Almodovar, flamboaiantul cineast spaniol, a fost celebrat ca maestru contemporan la Cannes în 2004, când filmul său, La mala educacion, a fost ales să deschidă festivalul. Doi ani mai târziu, Volver era răsplătit cu Premiul pentru Cel mai bun scenariu, recompensă care s-a adăugat trofeului pentru Cel mai bun regizor, obținut pentru Todo sobre mi madre, în 1999. În 2019, Almodovar și-a făcut o întoarcere fulminantă în competiția oficială cu Dolor y gloria, a șaptea colaborare cu Antonio Banderas, actor lui fetiș, aici în rolul carierei sale. Recompensa a fost pe măsură: Premiul pentru Interpretare masculină.

Salvador Mallo (Antonio Banderas), un regizor aflat în declin fizic, are parte de un șir de regăsiri. Redescoperindu-și trecutul, Salvador simte nevoia urgentă de a-l povesti, și grație acestei presiuni interioare își găsește salvarea. Pelicula face parte dintr-un triptic început cu La ley del deseo (1987) și continuat cu La mala educacion. Un compendiu și o meditație asupra temelor recurente ale autorului, filmul a fost întâmpinat în Spania cu aprecierea unanimă a presei și a publicului, un lucru inedit pentru controversatul Almodovar.  Un critic spaniol l-a descris ca o operă „sumbră și obsesivă, dar în același timp, generoasă, plină de lumină și de emoție”. „Un fel de miracol”, titra Variety, pentru care Banderas a trebuit, conform propriilor mărturisiri, să-și omoare personalitatea, ca să recreeze un alter ego al regizorului. Rezultatul acestei colaborări excepționale este o „bijuterie senzuală și profund personală, un film despre plăcere care devine, în sine, o plăcere” (The Guardian).

• Născut în 1960 în Nazareth, Elia Suleiman și-a văzut recompensat talentul chiar de la debut: primul său lungmetraj, Chronicle of a Disappearance, a fost declarat cel mai bun film în 1996, la Veneția. În 2002, Divine Intervention a câștigat premiul juriului la Cannes. Deseori comparat cu cineaști ca Jacques Tati și Buster Keaton, Suleiman jonglează cu ludicul și sobrietatea, cu un simț poetic similar.

În It Must Be Heaven (Mențiunea specială a juriului, Cannes 2019), regizorul emigrează din Palestina în căutarea unui nou „acasă”, însă își dă seama curând că țara sa de origine îl urmează ca o umbră. Un film burlesc care explorează noțiuni precum identitatea, naționalitatea și apartenența și în care cineastul-actor pune o întrebare fundamentală: unde te poți simți „acasă?”. „Regizorul-actor își folosește fața și trupul ca să exprime sufletul Palestinei și nicăieri acest lucru nu e mai pregnant ca în noua sa comedie amuzantă”, scrie Hollywood Reporter.

• Înainte să devină regizor, Bong Joon-ho a studiat sociologia și filmul la Academia de Arte Frumoase din Coreea de Sud. The Host, proiectat în 2006 la Cannes, în Quinzaine des Realisateurs, i-a cimentat reputația de regizor ce ridică filmele de gen la nivel de artă. În 2009, a prezentat Mother în cadrul secțiunii Un Certain Regard, iar în 2017, a făcut saltul în competiția oficială cu satira caustică Okja.

Parasite este marele câștigător al ediției din 2019 a Festivalului de film de la Cannes și una dintre acele rare capodopere recompensate cu Palme d’Or care a întrunit ovațiile juriului, ale criticii și ale publicului.  Filmul spune povestea familiei Ki-taek, care este în șomaj și se arată foarte interesată de viața bogatei familii Park. Într-o zi, fiul lor reușește să primească o recomandare pentru a preda cursuri individuale de engleză acasă la familia Park, acesta fiind începutul unui șir de întâmplări imposibil de controlat. Variety scrie că „autorul coreean e într-o formă devastatoare cu această tragicomedie neagră ca smoala, despre inegalitățile sociale din Coreea modernă”, Time Magazine crede că pelicula este un „exemplu superb despre cum o poveste bine spusă, cu personaje vii, care te poate lăsa pe gânduri zile în șir. Este capodopera spre care autorul și-a îndreptat întreaga sa carieră.”

Filmele Dolor y gloria, It Must Be Heaven și Parasite sunt distribuite în România de Independența Film.

• La nici 40 de ani, cineasta Celine Sciamma a reușit performanța să participe la Cannes cu nu mai puțin de trei filme: Naissance des pieuvres în secțiunea Un Certain Regard 2006, Bande des filles în Quinzaine des Realisateurs 2014 și Portrait de la jeune fille en feu (Premiul pentru Cel mai bun scenariu) în competiția oficială, în 2019.

Povestea din Portrait de la jeune fille en feu se întâmplă în 1770. Marianne este o pictoriță angajată să-i facă potretul lui Heloise, o tânără aristocrată întoarsă de curând de la mănăstire care, însă, refuză să pozeze. Marianne va fi nevoită să o picteze în secret. „Departe de a fi o dramă de epocă rigidă, este o poveste de dragoste profund tulburătoare, cu un suflet modern, dar și o fabulă feministă puternică, compasională”, scriu americanii de la AV Club.

• Regizoarea austriacă Jessica Hausner a devenit „copilul minune” al cinema-ului austriac după ce a primit în 1999, chiar cu filmul de absolvire, o mențiune specială din partea juriului Cinefondation. Festivalul de la Cannes i-a selectat trei lungmetraje Lovely Rita (2001), Hotel (2004) și Amour fou pentru secțiunea Un Certain Regard. Toate trei sunt mărturia acuității sale regizorale și a refuzului de-a face compromisuri artistice, iarLittle Joe (Premiul pentru Cea mai bună interpretare feminină pentru Emily Beecham, Cannes 2019) este prima ei participare în competiția oficială.

Chiar și pentru o carieră imprevizibilă ca a cineastei, Little Joe surprinde: este un comentariu clinic, stilizat, pe marginea vanității umane și a fericirii ca marfă. Pelicula spune povestea unui sclipitor horticultor ce bănuiește că ultima sa creație,  o floare cu un miros ce-i face pe oameni fericiți, le modifică subtil personalitatea celor care-i inspiră polenul. „Interpretările sunt calibrate cu un grad sau două mai departe de realitate. Îndrăzneț de sintetic în abordare, iată un film care, de la paleta coloristică la interpretare, sfidează etichetele. Pentru cei care preferă un cinema aventuros, povestea ar trebui să exercite un farmec la fel de hipnotic precum planta modificată genetic”, scrie ScreenDaily.

Biletele vor fi disponibile în curând pe Eventbook.ro!

Festivalul este prezentat de Orange România, partener de tradiție al evenimentului.
Mașina oficială a festivalului: Renault
Cu sprijinul: Catena, Apa Nova, Silva, Groupama Asigurări

Ediția a zecea a Les Films de Cannes a Bucarest este organizată de Asociația Cinemascop și Voodoo Films.
Les Films de Cannes a Bucarest este un proiect cultural finanțat de CNC, realizat cu sprijinul SACD (Societe des Auteurs et Compositeurs Dramatiques).

Parteneri: Air France, KLM, ICR, Hotel Mercure, UPS, SERVE, Eventbook, Europa Cinemas

CineGhid este partener media al Les Films de Cannes a Bucarest 2019!

Detalii: filmedefestival.ro sau pagina de Facebook Les Films de Cannes a Bucarest