Bunăstarea individuală vs. cea colectivă, plus trei retrospective ample, la 16 ani de One World România
One World România – Festival Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului – revine în 2023 în perioada 31 martie – 30 aprilie: prima parte va avea loc fizic, la București, între 31 martie – 9 aprilie, la Cinema Elvira Popescu, Cinemateca Eforie, Cinema Union, ArCuB, Centrul Ceh și Biblioteca Metropolitană București – filiala Dimitrie Cantemir.
Dacă ratați unele dintre filme sau nu puteţi fi în București în perioada desfășurării festivalului, veți avea ocazia să recuperați o parte importantă a selecției, în mediul online, disponibilă în toată țara, între 10 și 30 aprilie 2023.
Tema ediției din acest an este „O viață bună”: urmărirea bunăstării personale, aspirațiile societale / culturale, unitatea politică, dezvoltarea tehnologică (apropo de ChatGPT sau AI) care sunt reflectate într-un program complex ce contextualizează și chestionează felul în care conceptul filosofic de bine își găsește multiple portrete în cultura și societatea actuală, oscilând între satisfacția individuală imediată și bunăstarea colectivă sustenabilă.
„OWR este un festival unic în România, care poziționează filmul documentar ca vehicul pentru articularea unui discurs public angajat social, ce încurajează schimbări sociale, politice și de mentalitate. Precum un caleidoscop care utilizează un set specific de forme pentru a genera de fiecare dată noi peisaje”, explică Larisa Crunțeanu, director general OWR 2023.
Spotul oficial al celei de-a 16-a ediții a festivalului, regizat de Sarra Tsorakidis, surprinde în imagini puternice realitățile cotidiene ale lumii noastre, în contextul temei generale a festivalului:
Si pentru ca sunt peste 75 de filme incluse în festival, pentru o alegere mai uşoara, iata o listă de 31 de titluri pe care vi le recomandăm:
We Students / Nous etudiants / Noi studenții (2022 | regia Rafiki Fariala)
(1 aprilie, sâmbătă, Elvira Popescu, ora 15:00 / 4 aprilie, marți, Eforie, 18:00)
„Prietenia dintre trei studenți la Economie în Bangui, capitala Republicii Centrafricane, oferă o privire din interior, rară și prețioasă, asupra peisajului psihologic și moral al unei generații de tineri africani. Unul dintre personaje este chiar regizorul, iar intenția inițială – de a devoala corupția din sistemul universitar, incompetența profesorilor, hărțuirea sexuală a studentelor, condițiile din campus – se îmbogățește cu discuții vii despre creștere economică, capitalism, comunism și cu complicații uzuale ale vieții – căsătorie, copii, avort, familie.”
*selecţionat la Berlinale, IDFA
Love Is Not an Orange / Iubirea nu e o portocală (2022 | r. Otilia Babara)
(2 aprilie, duminică, Elvira Popescu, 15:30 / 5 aprilie, miercuri, Eforie, 20:30) + online
„În anii ’90, femeile din Republica Moldova au început să plece în străinătate, ca să-și poată întreține familia. Treptat, timpul și distanța iau forma pachetelor care trec granița: mamele trimiteau cutii cu mâncare și cadouri la care puteai doar visa în acele vremuri și primeau în schimb casete video (VHS) cu copiii lor. Folosind doar imagini de arhivă („brutul” a constat în peste 100 de ore de filmare), regizoarea surprinde fragilitatea unor legături de familie prin ochii unei generații de mame și fiice obligate să trăiască singure. Dilema principală de atunci, dragoste părintească vs. securitate financiară, e încă prezentă printre noi.”
*selecţionat la DOK Leipzig
*a doua proiecție în prezența regizoarei
Europa Passage (2021 | r. Andrei Schwartz)
(2 aprilie, duminică, Eforie, 18:00 / 9 aprilie, duminică, Elvira Popescu, 21:00) + online
„«Europa Passage»: nu e doar numele unui cunoscut centru comercial din Hamburg – ci și, vrând-nevrând, o realitate mai largă a prezentului, care pentru mulți români transformă emigrația într-un botez de foc cu gust amar. Cineastul Andrei Schwartz urmărește o serie de conaționali ce se găsesc blocați într-o astfel de situație: un soi de purgatoriu – nici aici, în satul natal, nici acolo, în centrul economic occidental – care reduce viața familiilor urmărite la un du-te-vino dintr-o precaritate posacă în alta încă și mai rea. Forțați să trăiască ghetoizat, umiliți prin munci improvizate și respinși de societate, acești oameni reprezintă fața nevăzută, de paria, a unei pretinse povești de succes despre integrare.”
*proiecții în prezența regizorului
Mariupolis 2 (2022 | r. Mantas Kvedaravicius)
(2 aprilie, duminică, Eforie, 20:30 / 9 aprilie, duminică, Union, 18:00)
Este ultimul film – neterminat – al regizorului lituanian Mantas Kvedaravicius, care a fost capturat de armata rusă și ucis în regiunea Mariupol, la finalul lui martie 2022. Documentarul a fost montat în timp record de logodnica regizorului, Hanna Bilobrova, împreună cu producătorii proiectului, pentru a putea fi difuzat la cea mai recentă ediție a Festivalului de la Cannes.
*premiat la Cannes și la cele mai recente “Oscaruri europene” – premiile Academiei Europene de Film
*selecționat la Toronto, Karlovy Vary, Tallinn, Stockholm, IDFA, Anonimul
Don’t Worry about India / Nu vă îngrijorați pentru India (2022 | r. Nama Filmcollective)
(2 aprilie, duminică, Union, 21:00 / 5 aprilie, miercuri, Eforie, 18:00) + online
„Un jurnal de călătorie al unor tineri cineaști, stabiliți în Europa, care se întorc în India cu ocazia alegerilor generale pentru prim-ministrul țării. Desfășurarea acestui eveniment-mamut, care se întinde pe șase luni și urmează segmentarea administrativă a teritoriului, stabilește traiectoria protagonistului-narator, care face câte o oprire la rude sau cunoștințe împrăștiate prin țară, în toiul campaniilor politice din fiecare regiune. Se caută surprinderea prespectivei alunecoase, refractare a indienilor de rând, localnici sau angajați ai înstăritei familii. Tabloul pe care îl realizează filmul este cel al unei nații fracturate – al cărei echilibru instabil între etnii și confesiuni este amenințat de ascensiunea extremei drepte și de indiferența elitelor – dar în orice caz încă deschisă la dialog.”
*selecționat la Visions du Reel
*proiecții în prezența colectivului regizoral
Iran l’utopie en marche / Iran Utopia in the Making / Iran: Utopia în mișcare (1980 | r. Jocelyne Saab)
(3 aprilie, luni, Union, 18:00)
Revoluția iraniană duce la căderea șahului și la instaurarea Republicii Islamice. Evitând elementele senzaționaliste ale știrilor, acest film chestionează societatea iraniană în ansamblul ei, pentru a încerca să înțeleagă ce înseamnă acest val de schimbări pentru lumea musulmană.
*selecționat la DocLisboa în 2019
*proiecție în prezența cercetătoarei Mathilde Rouxel, colaboratoare a regretatei regizoare, curatoare a arhivării filmografiei Jocelyne Saab
The Natural History of Destruction / Istoria naturală a distrugerii (2022 | r. Sergei Loznitsa)
(3 aprilie, luni, Eforie, 20:30 / 7 aprilie, vineri, Elvira Popescu, 18:00) + online
„Realizat cu o rigoare intelectuală fără compromisuri și cu un scop unic” (Variety), inspirat de scrierile lui W.G. Sebald şi alcătuit din imagini de arhivă din Al Doilea Război Mondial, filmul lui Sergei Loznitsa ridică întrebarea: e acceptabil moral să te foloseşti de populaţia civilă pentru a înclina balanţa forţelor într-un război? E acceptabilă distrugerea în masă întru apărarea vreunui ideal «moral» superior? Întrebarea e cu atât mai relevantă azi, iar urgenţa ei este evidentă, în urma evenimentelor recente. Un film ce „susține, fără glas, că lumea a privit în altă parte atât de mult timp, încât s-a condamnat singură să repete aceste crime, chiar acum, chiar în timp ce priviți.” – ScreenDaily.
*selecționat la Cannes, Ji.hlava, IDFA
Retrospectiva FAV – Experimental (1993-1997)
(6 aprilie, joi, Union, 18:00) + online
„Dacă există un album de imagini în mișcare ale primului deceniu de tranziție, atunci el trebuie căutat la Fundația Arte Vizuale (FAV). Anii ’90 au fost perioada cea mai tulbure și mai frământată din istoria noastră recentă, o perioadă în care mai nimeni nu se preocupa – sau nu știa cum – să reflecte și să reflecteze asupra transformărilor […] prin care trecea societatea românească.
În toamna anului 1992, operatorul (directorul de imagine) Vivi Drăgan Vasile (co-realizator al filmului „Piața Universității – România” și colaborator al studioului video al Grupului pt. Dialog Social) a reușit să obțină susținere privată pentru un proiect pe care l-a definit cam așa: „S-a născut ideea ca economia de piață să lucreze cumva și în favoarea artiștilor. Adică… un pic de haiducie.” Din grant-ul Fundației Soros s-au cumpărat echipamente video de filmare și de montaj și s-a amenajat un apartament la ultimul etaj al unui bloc de pe strada Câmpineanu. FAV s-a deschis către tineri regizori și artiști care aveau proiecte de film, oferindu-le acces la echipamente profesionale – extrem de rare în România acelor ani – și acoperind minime cheltuieli de producție. […] Oază de libertate creativă, laborator de experimente, comunitate artistică ingenuă…”
- FAV – la a doua aniversare (1994) – protagonist George Soros!
- Marilena Preda Sânc – Mindscape Dreaming Mind (1997)
- Marilena Preda Sânc – Despre bătrânețe (1995)
- Gaspar Csongor – Pot să intru cu tamponul în apă / Can I Swim When I Am Wearing a Tampon (1996)
- Geta Brătescu, Alexandru Solomon – 2 x 5 (1993)
- Nir Weiss, Marcel Scutaru – Scultura da Passegio (1995)
- Neil Coltofeanu, Gaspar Csongor – Primăvara (1997)
- Radu Igazsag, Alexandru Solomon – Strigăt în timpan (1993)
*la proiecție vor fi prezenți Marilena Preda Sânc, Radu Igazsag, Neil Coltofeanu, Vivi Drăgan Vasile, Alexandru Solomon
Zelimir Zilnik RETROspectiva 2 (1974-1977 | r. Zelimir Zilnik)
(7 aprilie, vineri, Eforie, 18:00)
Zelimir Zilnik este unul dintre cei mai importanți și provocatori regizori ai cinemaului socio-politic, „rebelul” filmului iugoslav și post-iugoslav, cu o activitate care însumează peste 50 de ani și peste 50 de filme. Toate filmele sale se învârt în jurul corelației dintre ideologie și societate, concentrându-se asupra persoanelor marginalizate, dând o voce oamenilor defavorizați, invizibili din punct de vedere social.
În timp ce Partidul Comunist eticheta cineaștii Valului Negru (așa-numitul Nou Val iugoslav 1963-1972) drept „inamici” și reprima tot mai mult mișcarea, Zilnik se confrunta nu doar cu cenzura „filmelor sale inacceptabile”, ci și cu ostracizarea totală. Rămas fără asigurare socială, dat afară din sindicatul cineaștilor și abandonat de producătorii de film cărora le era prea frică să fie asociați cu el, Zilnik pleacă la mijlocul anilor ’70 în exil în Germania de Vest.
Nici perspectiva unei poziții confortabile ca artist disident refugiat în Occident, nici parfumul libertății nu au îmblânzit simțul critic al lui Zilnik, care nu a cruțat inegalitățile, tabuurile sociale și mentalitatea noii sale țări-gazdă. Tema recurentă a muncii și a migrației este prezentă în majoritatea filmelor realizate de autor în Germania, dintre care fac parte și aproape toate cele prezente în acest segment al retrospectivei ce îi este dedicată anul acesta la OWR.
Privirea sa critică nu a fost blândă nici cu statul german. Problematizând excesul de forță al poliției și manipularea mediatică în contextul unei spargeri de bancă în care erau implicați membri ai Facțiunii Armatei Roșii, documentarul-eseu „Execuție publică” (1974) a devenit singurul film documentar german interzis imediat, ce nu a fost niciodată prezentat public! Mai mult de atât, Zilnik a fost aspru criticat pentru „înțelegerea sa ignorantă a contextului german” și chiar cercetat și suspectat că ar fi un simpatizant al grupului terorist de extremă stânga. Următorul său film de ficțiune din 1976, ce făcea referire la filmul anterior cenzurat, a fost picătura care a umplut paharul și care a dus la deportarea sa înapoi în Serbia.
Filmele din perioada germană, care au dispărut în mod curios pentru mai multe decenii, au fost redescoperite cu doar 1 an în urmă!
- Inventar – Strada Metz nr. 11 / Inventur – Metzstrasse 11 (1975)
- Solicitare / Antrag (1974)
- Protecția patrimoniului / Unter Denkmalschultz (1975)
- Regulile casei / Hausordnung (1975)
- Rămas bun / Abschied (1975)
- Execuție publică / Offentliche Hinrichtung (1974)
- Oameni la târg / Placmajstori (Iugoslavia, 1977)
*proiecție în prezența regizorului
Apropierea / Too Close (2022 | r. Botond Pusok)
(7 aprilie, vineri, Union, 18:00)
Andrea este mamă a doi copii și oaia neagră a sătucului transilvănean în care trăiește. Curând aflăm motivul acestei ostilități: comunitatea face front comun în favoarea fostului partener al Andreei, fiul preotului local, aflat la închisoare pentru abuzul fiicei ei din căsătoria precedentă. Când bărbatului i se scurtează pedeapsa, acesta încearcă să-și contacteze fiul, născut după evenimente și care locuiește cu mama și sora lui vitregă.
*selecționat la Sarajevo, Astra Film Sibiu
*proiecție în prezența regizorului
Retrospectiva FAV – Documentar (1993-1996)
(8 aprilie, sâmbătă, ArCuB, 17:30) + online
„După înființarea CNC în 1999 și pe măsură ce regizorii și artiștii s-au orientat către publicitate sau alte circuite de finanțare, iar accesul la echipamente video s-a democratizat, FAV (Fundația Arte Vizuale) a devenit un producător ca toți ceilalți și aura lui s-a estompat, fără să dispară.
Oamenii care au format nucleul echipei FAV: Velvet Moraru – producătoare, Gheorghe Oprea – cameraman, monteurii Dobrică Lospă și Mihai Mitici, Mariana Dincă – contabilă și, începând din anii 2000, Dana Bunescu – suport tehnic și creativ.”
- Marius Șopterean – Jurnalul unui păpușar de provincie / Diary of a Provincial Puppeteer (1993)
- Radu Muntean – Lindenfeld 1994 (1994)
- Radu Muntean – Viata e în altă parte / Life Is Elsewhere (1995)
- Vali Hotea – Maya (1995)
- Mugur Vasiliu – Tonel și Vieru (1996)
- Valentin Suciu – Curtea interioară / The Interior Court (1996)
*la proiecție vor fi prezenți Marius Șopterean, Radu Muntean, Vali Hotea, Vivi Drăgan Vasile, Alexandru Solomon
Între revoluții / Between Revolutions (2023 | r. Vlad Petri)
(8 aprilie, sâmbătă, Elvira Popescu, 20:30)
Maria și Zahra s-au întâlnit la universitatea de medicină din București în anii ’70. Când posibilitatea unei schimbări politice în Iran devine o certitudine, Zahra se întoarce în țara ei, luând parte la evenimente, departe de prietena sa. În următorii 10 ani, singurul lor mod de a comunica e prin intermediul scrisorilor. Încadrate de două revoluții, cuvintele lor descriu lupta femeilor pentru a fi auzite, societățile trecând prin schimbări radicale și o prietenie care nu poate fi destrămată.
*premiat la Berlinale
*selecționat la CPH:DOX
*proiecție în prezența regizorului
The Chalice. Of Sons and Daughters / Pocalul. Despre fii și fiice (2022 | r. Cătălina Tesăr, Dana Bunescu)
(9 aprilie, duminică, ArCuB, 18:00)
„Peli, soția sa Nina și sora lui Băra, statorniciți în grijile lor de-a lungul mai multor ani. Acest demers cinematografic nu este doar unul antropologic – el devine, inevitabil, compensatoriu: un mod de a atrage atenția asupra unei comunități rurale ai căror membri își fac recurent apariția, acoperiți în egală măsură de stigmă și de mister, pe străzile frumos pavate ale centrului țării. O tradiție etnică complexă ni se relevă astfel, în măsura în care angoasa moștenirii și strictețea ritualului mariajului reglementează, la bine și la greu, viața acestor tineri. Într-o lume care se mișcă fără repaos – îl vedem pe Peli costumat în clovn pe străzile Italiei.”
*selecționat la Sarajevo, Astra Film Sibiu
*la proiecție vor fi prezente Cătălina Tesăr și Dana Bunescu
Programul integral OWR 2023 il puteti consulta AICI. Biletele pot fi procurate online pe Eventbook.ro, iar informatii despre ofertele speciale, abonamente si locaţii puteti afla de pe site-ul festivalului One World.
ORGANIZATOR: Asociația One World Romania
PARTENERI: Kaufland, Aqua Carpatica – Valvis Group, Groupama, Farmacia Ardealul, BlackCab, Domeniile Sâmburești, Autonom
PARTENER INSTITUȚIONALI: Programul “Statul de Drept Europa de Sud Est” al Fundației Konrad Adenauer, AFCN, Ministerul Culturii, UNHCR – Agenția ONU pentru Refugiați, Reprezentanța Comisiei Europene în România, DACIN-SARA, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, PMB, UCIN, Ambasada Franței în România, Institutul Francez din București, Centrul Ceh București, Ambasada Republicii Cehe la București, Goethe-Institut București, Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România, Delegația Generală Valonia-Bruxelles la București, Forumul Cultural Austriac, Ambasada Elveției în România, Institutul Italian de Cultură din Bucureşti, Institutul Maghiar din București, Centrul Cultural Palestinian “Mahmoud Darwish”, Ambasada Republicii Libaneze în România, Institutul Polonez din București, Ambasada Suediei, Ambasada Spaniei în România, Institutul Cervantes, Ambasada Olandei, Ambasada Republicii Lituania în România, KineDok, ICR, PRISMA Film, ArCuB, ANF, Biblioteca Metropolitană București, Recicleta, Program Viitor Plus, Rezidența 9
PARTENER DIGITAL: Canopy
PARTENER DE MONITORIZARE: mediaTRUST
Festivalul a fost fondat în 2008 de: Centrul Ceh București