Les Films de Cannes 2022: Invitați speciali. 71 de minute cu Tora Vasilescu. Retrospective & evenimente conexe (VIDEO)

Luc Dardenne, Arnaud Desplechin, Stephane Brize, Tarik Saleh – invitații speciali ai Les Films de Cannes a Bucarest 13

Revelaţiile şi debutanţii la Cannes sunt acele „întoarceri de situaţie” neaşteptate, care răstoarnă ordinea instaurată, dacă ar fi să cităm o terminologie hollywoodiană. Însă confirmările, maeştrii răsfăţaţi ai Croazetei, titanii inclasabili sunt punctele culminante ce dau greutate şi tensiune evenimentului. Marii cineaști ai lumii, de la Godard, la Tarantino, au carierele indisolubil legate de cel mai mare festival de film din lume. De-a lungul celor douăsprezece ediţii de până acum, Les Films de Cannes a Bucarest v-a făcut cunoştinţă cu cei mai importanţi dintre aceştia şi continuă s-o facă şi în acest an, în cadrul unor omagii şi retrospective eclatante.

Mai mult, spectatorii îi vor putea întâlni în persoană pe câţiva dintre cineaști, la proiecțiile filmelor lor din festival. Luc Dardenne, Arnaud Desplechin, Stephane Brize sunt autorii pe care LFC 2022 îi omagiază, prezentându-le, în premieră națională, cele mai noi filme, dar și alte titluri de referință din cariera lor, în trei retrospective cu adevărat speciale. Alte două surpize sunt regizorii Thomas Salvador și Tarik Saleh – care își vor introduce filmele în festival.

Thomas Salvador este regizor şi scenarist şi de cele mai multe ori joacă în propriile filme. A regizat câteva scurtmetraje selectate şi premiate în numeroase festivaluri, iar La Montagne, cel de-al doilea lungmetraj al său, a avut premiera mondială la ediţia de anul acesta a Cannes-ului, fiind recompensat cu premiul SACD.

Vineri, 21 octombrie, ora 18:00, regizorul va fi prezent la Cinema Elvira Popescu, unde va susține o discuţie deschisă ce va avea două părți: prima, despre filmul său La Montagne, cu Ionuț Mareș, iar în partea a doua va discuta cu Mihai Zotta – inginer silvic cu experiență de peste 20 de ani în domeniul conservării naturii. Acesta gestionează de peste 11 ani proiectele de reconstrucție ecologică, activitatea ocoalelor silvice, echipele de intervenție rapidă din cadrul Fundației Conservation Carpathia. Cu Thomas Salvador vă mai puteți întâlni sâmbătă, 22 octombrie, ora 17:00 la Cinema Muzeul Țăranului.

Tarik Saleh a început ca unul dintre cei mai buni artiști de graffiti din Stockholm în anii ’80. El a regizat și a scris scenariul filmului The Nile Hilton Incident, care a câștigat Marele Premiu al Juriului la Sundance 2017, a fost nominalizat la categoria Cel mai bun film străin la Premiile Cesar – un succes de casă cu peste 400.000 de bilete vândute în Franța. Cineastul se va întâlni cu publicul festivalului la proiecțiile filmului Boy from Heaven de sâmbătă, 29 octombrie, ora 20:00, la Cinema Elvira Popescu și duminică, 30 octombrie, ora 18:00, la Cinema Muzeul Țăranului.

Și pentru că anul acesta se împlinește un secol de la nașterea lui Pier Paolo Pasolini, adăugăm o a patra retrospectivă în programul Les Films de Cannes a Bucarest.

RETROSPECTIVA JEAN-PIERRE & LUC DARDENNE

„Adevărul e mereu mai puţin interesant decât ficţiunea”, este concluzia lui Jean-Pierre Dardenne, pe care a repetat-o în câteva ocazii.

Frații și regizorii belgieni Dardenne au rămas mereu cu aceleaşi obsesii tematice şi stilistice. Câştigători de două ori ai trofeului suprem, Palme d’Or, au devenit faimoși pentru dramele lor sociale scrupulos de realiste, realizate după o carieră mai puțin cunoscută în film documentar. Cineaştii au încercat de la bun început să amestece politicile liberale, stilul magistral şi lipsit de ostentație și deznodământul adesea uluitor al izbăvirii spirituale.

Le Gamin au velo / Băiatul cu bicicleta – Prix du Jury, Cannes 2011

Inclus în retrospectiva din acest an, are în prim-plan şi o vedetă franceză în distribuție – Cecile de France, într-un mod oarecum controversat pentru acești doi cineaști renumiți că lucrează cu neprofesioniști sau necunoscuți. Plasându-se din nou în afara tradiţiei de ei instituite, construiesc un basm luminos și optimist, cu conștiință socială.

Tori et Lokita – Prix 75th Cannes Anniversary, Cannes 2022

„E cel mai furios film pe care l-au făcut vreodată frații Dardenne. La fel ca majoritatea lucrărilor duo-ului, Tori et Lokita valorifică natura ireductibilă a demnității umane, în fața apatiei din ce în ce mai adâncă a civilizației umane”, observau cei de la IndieWire.

În Belgia de azi, un băieţel şi o adolescentă de origine africană, ajunşi aici fără niciun alt membru al familiei, se bazează pe prietenia lor indestructibilă pentru a înfrunta provocările exilului.

„Meșteșugit cu măiestrie și nespus de dureros, este poate unul dintre cele mai captivante și emoționante filme din ultima vreme al Dardennilor – o tragedie povestită cu o claritate absolută, centrată pe protagoniști care ne merită în întregime simpatia, empatia, toate ‘patiile’ pe care le-am putea avea”, exclama The Hollywood Reporter.

Luc Dardenne va participa la o sesiune de întrebări moderată de Ionuț Mareș, după proiecția filmului de pe 23 octombrie, ora 20:00, la Cinema Elvira Popescu.

La Fille inconnue completează retrospectiva dedicată fraților Dardenne.

RETROSPECTIVA ARNAUD DESPLECHIN

Arnaud Desplechin, unul din răsfățații Cannes-ului (un alt fel de-a spune că festivalul i-a lansat și întreținut, practic, cariera), a figurat în Competiție încă de la primul său lungmetraj, mult celebratul La Sentinelle. A revenit cu Comment je me suis dispute… (ma vie sexuelle) ca să lanseze o nouă generație de actori francezi. Nu de puține ori, interpreții săi sunt recompensați cu cele mai mari trofee ale festivalului.

La această ediţie a Les Films de Cannes a Bucarest, Desplechin va fi prezent cu ultima sa peliculă, Frere et soeur, dar va fi proiectat şi Trois souvenirs de ma jeunesse, pentru care a primit Premiul Cesar, în 2016.

Frere et soeur – Competiție, Cannes 2022

Alice şi Louis sunt frate şi soră. Ea e actriţă, el profesor şi poet. De mai bine de două decenii, Alice şi-a urât fratele cu ardoare şi în tot acest timp nu s-au întâlnit niciodată. Dar iată că moartea părinţilor face ca reîntâlnirea să fie inevitabilă.

„Marion Cotillard și Melvil Poupaud sunt la cel mai bun nivel al lor în rolurile lui Alice și Louis, găsind note de grație, rafinate în toată auto-dramatizarea și dezgustul feroce”, scria The Hollywood Reporter. De notat e și faptul că din distribuția filmului face parte și Cosmina Stratan – distinsă în 2012 la Cannes (alături de Cristina Flutur) cu Premiul pentru Cea mai bună Actriță, pentru rolul său din După dealuri, semnat de Cristian Mungiu.

După premiera filmului (ce va avea loc pe 22 octombrie, ora 19:30, la Cinema Elvira Popescu), Arnaud Desplechin va participa la o discuţie deschisă moderată de Ionuț Mareș.

Trois souvenirs de ma jeunesse / Trei amintiri din tinerețe – Quinzaine des Realisateurs, Cannes 2015

Tânărul Paul Dedalus se află în plină criză existenţială: oare să-şi definitiveze masteratul şi să devină profesor cu normă întreagă? Chiar îşi iubeşte partenera sau ar trebui să-şi refacă viaţă alături de una dintre celelalte amante? Paul urmează să părăsească Tadjikistanul şi îşi aduce aminte printre altele şi de călătoria clandestină în URSS, unde şi-a oferit propria identitate unui tânăr rus.

Filmele Tori et Lokita, Frere et soeur, Trois souvenirs de ma jeunesse, Le Gamin au velo, La Fille inconnue sunt distribuite în România de Independența Film.

RETROSPECTIVA STEPHANE BRIZE

Regizor, scenarist şi actor, Brize declara: „Pentru mine, a face un film înseamnă a crea emoție. Doar atât. Trebuie să construiești o poveste pentru a crea emoție. Dacă te afli în cinematografie, trebuie să generezi emoție. Când spectatorul iese din cinematograf, trebuie să plece cu reflectarea emoției.”

Stephane Brize s-a născut în 1966. A regizat nouă lungmetraje, printre care și La Loi du marche, care a concurat în Competiție la Cannes, în 2015, fiind recompensat cu Premiul de interpretare pentru Vincent Lindon, care ulterior a primit şi trofeul Cesar. Următorul său film, En Guerre, a concurat tot în Competiție la Cannes în 2018. Mai multe dintre filmele lui Brize explorează dezvoltarea capitalismului financiar, arătând totodată consecințele asupra oamenilor obişnuiţi.

Une Vie – Premiul FIPRESCI, Veneția 2016

„Viața nu este niciodată atât de bună sau atât de rea pe cât crezi”, îi spune Jeanne nepoatei sale micuțe la sfârșitul filmului – sau ne spune Brize? „La fel cum suntem aproape de personajele sale, bucurându-ne de bucuria lor, dar mai ales simpatizând cu tristețile lor, intimitatea lui Brize se extinde și asupra noastră, reflectând o compasiune similară pentru experiența umană comună”, observau cei de la MUBI.

En Guerre – Competiție, Cannes 2018

„O operă politică demnă de urmat pentru oricine vrea să facă filme într-o perioadă turbulentă, pentru că încearcă să spună adevărul despre demnitatea chinuită a oamenilor obișnuiți”, titra LA Times.

În ciuda unor vânzări anuale record şi a unor extraordinare sacrificii financiare din partea angajaţilor, conducerea companiei Perrin Industrie decide închiderea unei fabrici. Dar cei 1100 de muncitori au o cu totul altă idee despre viitorul lor profesional şi, conduşi de reprezentantul sindical Laurent Amedeo, sunt gata de orice pentru a anula decizia ce-i condamnă la şomaj.

RETROSPECTIVA PIER PAOLO PASOLINI

„Eu sunt scandalos. Pentru că întind o frânghie, sau mai degrabă un cordon ombilical, care să conecteze sacrul și profanul”, declara la un moment dat Pier Paolo Pasolini.

Sfântul și blestematul. Sfântul și escrocul. Martiriul și proxenetul. Filmele lui Pasolini sunt populate de figuri contradictorii, pe care vizionarul regizor italian le-a visat într-o lume care freamătă în pragul schimbării. Unul dintre cei mai respectați autori ai cinematografiei, Pier Paolo Pasolini a fost, de asemenea, o contradicție ambulantă. Anticlericalismul radical s-a ciocnit de catolicismul devotat, rigorile tradiției s-au lovit de progresul revoluției sexuale și politice. Tensiunile puternice din filmele sale au provocat status quo-ul și au împins limitele cenzurii. Sacrul din filmele lui Pasolini poate fi găsit acolo unde te aștepți mai puțin: înmuiat în noroi și palpabil în cele mai îndepărtate margini ale vieții sociale. „Bășcălios, primitiv, pasional și provocator: 2022 este anul aniversării a 100 de ani de la nașterea lui Pasolini, 100 de ani de la nașterea unui geniu controversat”, scrie MUBI şi Les Films de Cannes a Bucarest 13 ţine cont, programând trei dintre titlurile pentru care Pasolini este astăzi cunoscut în întreaga lume:

Accattone – Cel mai bun film, Karlovy Vary 1962

Una dintre cele mai emblematice pelicule ale artistului, care a însemnat şi o rupere abruptă de neorealism, dar şi o instituire a unui alt tip de anti-erou italian. „Brutalitatea și disperarea glacială a acestui film din 1962 au avut un impact de durată asupra cinematografiei politice”, scria recent Chicago Reader.

Într-un cartier sărac al Romei, Vittorio „Accattone” Cataldi îşi câştigă traiul ca proxenet, vânzând farmecele iubitei sale, Maddalena. Dar de unica sa sursă de venit se alege praful, când Maddalena este atacată de răufăcători şi ajunge la închisoare. Accattone nu ştie ce să mai facă să câştige un ban, ba chiar ajunge să cerşească de-ale gurii de la fosta soţie, Ascenza. Dar iată că într-o zi, bărbatul o întâlneşte pe inocenta Stella şi planurile de a reveni la vechea ocupaţie par tot mai posibile.

Il Vangelo secondo Matteo – Marele premiu al Juriului, Veneția 1964

Nominalizată la trei premii Oscar în 1967, această creație timpurie a regizorului este inspirată din tradiția biblică, ideologia marxistă și neorealismul cinematografic și este o bună introducere în opera sa, reunind multe dintre ideile din creațiile sale ulterioare. Pasolini a folosit în film actori neprofesioniști, iar în rolul Fecioarei Maria și-a distribuit propria mamă.

În apropierea unui ţărm stâncos, Isus începe să predice în parabole şi atrage discipoli. Este sever şi autoritar. Spune că mesajul său nu este unul de pace, ci o sabie. Se grăbeşte, aleargă dintr-un loc în altul pe malurile Mării Galileii, uneori atrăgând mulţimi de oameni, alteori fiind izgonit. Parabolele sale vizează adesea puternicii zilei, prin urmare atrag atenţia fariseilor, a preoţilor şi a înţelepţilor. Conspiră cu toţii ca Isus să fie arestat, judecat şi răstignit, exact aşa cum le-a profeţit adepţilor. După ce moare, li se arată discipolilor şi le dă ultimele instrucţiuni.

Edipo re – Competiție, Veneția 1967

Un copil se naşte în Italia interbelică. Nu trece mult şi tatăl său devine tot mai gelos că nou-născutul acaparează întreaga atenţie a mamei. Povestea se mută apoi în trecutul îndepărtat, în Antichitate. Micul Oedip, care fusese abandonat de regele Tebei, Laius, şi de soţia lui, Iocasta, este crescut de regele Corintului, Polybus, ca pe propriul său fiu. Chinuit de un vis, Oedip va merge la templul lui Apollo să consulte oracolul şi acolo va afla teribilul destin ce i se pregăteşte.

Încă de la Accattone, Pasolini plănuia să facă un film despre Complexul Oedip și despre „anxietatea autobiografică” a acestuia. Regizorul declara „în Oedip, spun povestea complexului meu. Copilul din prolog sunt eu, tatăl lui este tatăl meu, un ofițer de infanterie, iar mama lui, profesoară, este mama mea. Îmi povestesc viața mea mitică, făcută în mod natural epică de legenda lui Oedip.” Tatăl lui Pasolini, Carlo Alberto Pasolini, era locotenent în armata italiană și avea o înclinație fascistă destul de pronunțată. Filmul a fost văzut ca o mustrare a acestuia, dar și a țării burgheze în care s-a născut.

Il Vangelo secondo Matteo va fi introdus de Stefano Francia di Celle, împreună cu regizorul de film Andrei Ujică, iar proiecția va fi precedată de scurtmetrajul 2 Pasolini, în regia lui Andrei Ujică, pe 21 octombrie, ora 18:30, la Cinema Eforie. De asemenea, acelaşi oaspete italian va introduce filmul Accattone pe 22 octombrie, ora 14:00, la Cinema Eforie.

Pier Paolo Pasolini a vrut să filmeze pelicula sa despre Iisus, Il Vangelo secondo Matteo, chiar în Țara Sfântă. Dar, în timpul unei călătorii de documentare, a devenit clar că acest lucru este imposibil: lumea modernă devenise vizibilă în prea multe locuri. Andrei Ujică împletește imagini din această vizită, în care Pasolini admiră peisajul deșertic, împreună cu consilierul său de la Vatican, Don Andrea Carraro, cu fragmente din Il Vangelo secondo Matteo. Ujică juxtapune imagini ale unei mări din ce în ce mai furtunoase, cu un citat din film (care provine din Evanghelia după Matei), în care Isus avertizează împotriva ipocriziei avocaților și a fariseilor. Muzica care însoțește genericul de final, „Hit ‘Em Up” a lui 2Pac Shakur, adaugă un strat surprinzător de semnificație acestui comentariu poetic despre filmul lui Pasolini.

Stefano Francia di Celle este manager cultural, curator și istoric de film. A curatoriat retrospective și monografii pentru Festivalul de Film de la Torino din 2003 până în 2010, organizând evenimente la care au participat regizori importanți precum Roman Polanski, Wim Wenders și Claude Chabrol. Din 2012, colaborează cu Festivalul Internațional de Film de la Veneția, în calitate de curator al Secțiunii Venice Classics. A fost director artistic al Festivalului de la Torino în 2020 și 2021.

După marele succes al ediţiei precedente cu 88 de minute cu Victor Rebengiuc, o gală care-şi propunea să aniverseze un artist legendar, printr-o discuţie intimă şi pasionantă despre ale vieţii şi ale artei, acum spectatorii vor avea ocazia să o întâlnească pe minunata Tora Vasilescu.

La împlinirea a 71 de ani, Les Films de Cannes a Bucarest invită publicul, pe 28 octombrie, la un eveniment care-i va pune în evidenţă toate faţetele personalităţii sale fascinante, intitulat 71 de minute cu Tora Vasilescu. Gala va fi precedată de proiecţia marelui succes al lui Mircea Daneliuc, Probă de microfon, cu două zile mai devreme, tot la Cinema Eforie.

„În meseria asta a noastră, numai talentul nu ajunge”, spunea îndrăgita actriţă care a detonat fiecare rol cu vitalitatea şi autenticitatea sa. „Oricât har ai avea de la mumă, mai trebuie şi experienţă şi foarte multă muncă. Să te expui în faţa aparatului de filmat se învaţă. Să reuşeşti într-o clipă anume şi în condiţii anume, care sunt cu totul altele decât ale scenei, să-ţi expui punctul de vedere asupra unei relaţii umane (pentru că asta e un personaj, nu un punct de vedere) se învaţă. În asta stă, cred, nobleţea profesiei de actor”, mărturisea actriţa. Regizorii (de la Tatos, la Bocăneţ, la Pintilie sau la Mărăscu) au distribuit-o constant în film, teatru şi televiziune. Publicul a adorat-o, criticii au aplaudat-o. „La Tora Vasilescu, vibraţia este starea naturală. Privirile vibrează – trist sau sperios sau curios – zâmbetul vibrează – timid sau îndrăzneţ sau copilăros, vocea vibrează în tonuri reci, seci sau dimpotrivă tandre, dar mai ales tăcerile. Tăcerile Torei Vasilescu vibrează pe toată scara şi la toate intensităţile sentimentelor omeneşti, şi atât de antisentimentalele ei personaje sunt mereu bruiate – minunat bruiaj – de acest temperament artistic făcut parcă special să vibreze astfel în toate felurile, în toate stările”, scria Eva Sîrbu în Magazin Estival 1980, conform AaRC.

Gala 71 de minute cu Tora Vasilescu este prezentată de Catena.

Și la această ediție revine mult așteptata Zi de Aur care reunește anul acesta filmele premiate cu Palme d’Or – Triangle of Sadness, Camera d’Or – War Pony la Cannes și Ursul de Aur – Alcarras la Berlin.

War Pony – Camera d’Or, Palme Dog; Un Certain Regard / Cannes 2022

O poveste entuziasmantă despre dragoste şi bani, într-o rezervaţie cu americani nativi. „Tandrețea, înțelepciunea și instinctul de supraviețuire a doi adolescenți de sex masculin sunt superb observate în lungmetrajul de debut al actriţei devenită şi co-regizoare Riley Keough”, scria The Guardian. Riley Keough este nepoata lui Elvis Presley!

În Alcarras aproape că „poți simți mirosul toropelii mijlocului de vară care plutește de-a lungul întregului film”, observa Variety, după premiera filmului (TRAILER) la Berlinale.

Din moşi-strămoşi, familia Sole îşi petrece vara culegând piersici în livada din sătucul catalan Alcarras. Dar recolta din acest an ar putea fi ultima, pentru că familia riscă evacuarea, după ce noul proprietar al terenului plănuieşte să taie piersicii şi să monteze în loc panouri solare. Vestea dezbină familia şi, pentru prima oară, membrii ei trebuie să înfrunte un viitor nesigur şi riscul să piardă mai mult decât casa unde au locuit de generaţii. Filmul este distribuit în România de Bad Unicorn.

Godard, recent dispărutul gigant al cinematografiei mondiale, nu numai că a ajutat la lansarea Noului Val Francez, dar a schimbat pentru totdeauna limbajul filmic. Iată cum îşi începea omagiul reputata publicaţie IndieWire: „Cel mai mare cineast din lume a murit. Iar acesta este un titlu pe care Jean–Luc Godard l-a deținut pentru foarte mult timp. Influența sa asupra formei și limbajului cinematografic din ultimii 60 de ani a fost fundamentală, dar cele mai bune filme ale lui cineastului nu sunt piese de muzeu care să fie studiate: ele sunt vibrante, energice, sexy, pline de culoare, fum și umbre crepusculare care te învăluie. Sunt vii. Și vor continua să fie, deși creatorul lor nu mai este.”

La Les Films de Cannes a Bucarest 13 ne reamintim de geniul godardian cu Le Mepris. „Nu vorbește despre nimic altceva decât despre cinema-ul în sine, ceea ce devine puțin obositor, dacă nu ești unul dintre acei oameni cărora le place să vadă un film pentru a bifa referințele la altele. Cu toate acestea, este un fel de capodoperă”, postula Daily Telegraph. „Ne transportă într-o altă epocă: o lume de la începutul anilor ’60, în care clasicismul trecutului este juxtapus cu goliciunea și plictiseala culturii moderne” – Chicago Tribune.

Les Films de Cannes nu înseamnă doar proiecții de film, ci și importante manifestări conexe ce implică eșalonul de vârf al industriei de film mondiale. Dialogul CINEMAUL DE AUTOR ÎN VREMEA PLATFORMELOR este un eveniment dedicat deopotrivă profesioniștilor din industria cinematografică și publicului larg din România și are rolul de a stârni o discuție între cineaștii Stephane Brize și Cristian Mungiu, selecționerii și programatorii unor festivaluri internaționale de film precum Paolo Bertolin, Giovanni Marchini-Camia și producătorul executiv Alessandro Del Vigna, despre starea cinemaului de autor și efectele pe care evoluția platformelor online le are asupra sa. Dialogul va fi purtat la Cinema Elvira Popescu, după proiecția filmului En Guerre (regia Stephane Brize), din 29 octombrie, ora 16:00. Intrarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile.

Paolo Bertolin este selecţioner, critic și producător de film. Din 2008, face parte din echipa de selecţie a Festivalului de la Veneţia, iar în 2019 și 2020 a fost cooptat în comitetul de selecție al secţiunii Quinzaine des Realisateurs de la Cannes. A colaborat cu festivaluri internaționale de film precum Rotterdam sau Visions du Reel și este membru al Academiei Europene de Film. În calitate de jurnalist și critic de film, a scris pentru publicații italiene și internaționale, printre care Cahiers du Cinema sau Positif. Are şi o carieră în producţia de film, un exemplu fiind A Lullaby to the Sorrowful Mystery, regia Lav Diaz (2016).

Giovanni Marchini-Camia este membru al comitetului de selecție pentru lungmetraje al Festivalului de Film de la Locarno, co-fondator al editurii Fireflies Press și critic de film pentru publicații precum Sight & Sound și Film Comment.

Alessandro Del Vigna este un producător și scriitor italo-român, fost critic și jurnalist de film. Este producător executiv al filmului Triangle of Sadness, regia Ruben Ostlund, care a primit Palme d’Or anul acesta la Cannes. Este producător executiv al filmului Siberia, regia Abel Ferrara, care a primit o nominalizare la Ursul de Aur la Berlin. Este cofondator al companiei de producție Fantasmagoria. În cadrul festivalului, Alessandro Del Vigna va introduce şi ambele proiecții Triangle of Sadness din programul LFC 2022.

După succesul de anul trecut al secțiunii WORKS IN PROGRESS, unde au fost prezentate proiecte ce au urmat o traiectorie festivalieră impresionantă (Alis, Anhell 69, Oameni de treabă, Vulturii din Țaga), cea de-a șaptea ediție aduce în atenția profesioniștilor din industria internațională a filmului un număr impresionant de proiecte: 17 filme de ficțiune și documentare, produse sau co-produse în România, toate aflate în faza de post-producție.

Producțiile vor avea șansa de a fi vizionate de selecționerii unor festivaluri prestigioase din lume: Herve Aubron (Quinzaine des Cineastes, Cannes), Paolo Bertolin (Veneția), Lorenzo Esposito (Berlinale), Evgeny Gusyatinskiy (Rotterdam), Giovanni Marchini-Camia (Locarno). Proiectele vor fi eligibile pentru premiile oferite de Avanpost și Abator. Câștigătorii vor fi anunțați în cadrul Galei de închidere a Les Films de Cannes a Bucarest 13.

Publicul va putea, de asemenea, participa la o sesiune de întrebări via Zoom (moderată de Călin Boto) cu cineastul belgian Lukas Dhont, care de-a lungul studiilor s-a concentrat pe ficţiune, dar a explorat şi posibilităţile documentarului. Sesiunea de întrebări va avea loc după una dintre cele două proiecţii LFC 2022 ale filmului Close.

Les Films de Cannes a Bucarest continuă și anul acesta colaborarea cu Filminute, Festivalul Internațional de Film de un Minut care îi provoacă pe cineaștii, scenariștii, animatorii, artiștii și producătorii de conținut creativ să realizeze cele mai bune producții de maximum 60 de secunde. Cele 22 de filme selectate vor fi proiectate în cadrul programului LFC 2022, între 21-30 octombrie. Filmele sunt eligibile pentru Premiul publicului. Pentru a vota, accesați FilmedeFestival.ro. Câștigătorii Premiului publicului vor fi anunțati pe 30 octombrie în cadrul Galei de Închidere a Les Films de Cannes a Bucarest. Filmele se pot vota și în competiția oficială a Festivalului Filminute, pe Filminute.com, fără ca acest vot să se suprapună cu voturile din cadrul LFC. Câștigătorii Filminute vor fi anunțați pe 15 noiembrie.

Serile de festival se pot încheia la LOKAL, unde cinefilii sunt invitați să discute despre filmele văzute, dar și să schimbe impresii cu invitații festivalului. Tot la LOKAL va fi organizat anul acesta un HALLOWEEN PARTY și o seară suedeză. SWEDISH NIGHT vă propune o noapte albă cu patimi cinefile, unde se va putea discuta despre filmele văzute în Focus Suedia.

Și în acest an Les Films de Cannes ajunge mai aproape de spectatorii din țară prin edițiile locale de la Cluj–Napoca (21-23 octombrie), Arad (26-28 octombrie), Timișoara (28-30 octombrie) și Iași (18-20 noiembrie).

Detalii: filmedefestival.ro sau pagina de Facebook Les Films de Cannes a Bucarest

Biletele online se pot achiziționa de pe Eventbook.ro!

Festival prezentat de Orange România, partener de tradiție al evenimentului.
Inspirat de: UniCredit Bank
Cu sprijinul: Catena, Sun Wave Pharma, Groupama, Apa Nova

Proiect cultural finanțat de: CNC România, SACD, Ambasada Franței și Institutul Francez din România, DACIN SARA, ICR, Institutul Italian de Cultură, Ambasada Suediei în România
Proiect co–finantat de Primăria Municipiului București prin ArCuB în cadrul programului ‘București afectiv 2022’.
*conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a PMB sau ArCuB

Parteneri: Renault, Cinema Muzeul Țăranului, ANF – Cinemateca Română, Avanpost, Europa Cinemas, Eventbook, Abator, Aparterre, Mercure Hotels, Air France KLM Delta, LOKAL, Wallonie-Bruxelles International, UNATC, Boiler Coffee Shop

CineGhid este partener media al Les Films de Cannes a Bucarest 2022.