Cronica “La drum cu tata”

O poveste care vă va da peste cap sistemul de valori, o revelaţie ce deschide ochi şi minţi!

Un film captivant, foarte special, bazat pe întâmplări reale! Un drum al maturizării, plin de candoare, în preajma invadării Cehoslovaciei din august 1968. Cu un tempo perfect şi umor bine dozat, La drum cu tata emoţionează prin căldură, autenticitate, cât şi prin splendida poveste de dragoste, pace şi pretenie româno-germană 😍

Răsturnările de situaţie, implicarea surprinzătoare a 👮 Stasi, iluzia vestului şi traiului în libertate sunt alte puncte forte în La drum cu tata, la fel ca şi şaişoptiştii nemţi.
68iştii, care nu sunt nici acum bine văzuţi în Germania, erau un soi de hipioţi adepţi ai unui stil de viaţă similar nordicilor – traiul la comun, în kommune, subiect abordat recent şi de Thomas Vinterberg în The Commune/Kollektivet – dar care erau şi simpatizanţi ai unui socialism de tip nou, socialism romantic, pentru că se considerau sclavi ai capitalismului.

La drum cu tata marchează reîntoarcerea la cinema – chiar dacă temporară – după aproape 30 de ani (dacă nu punem la socoteală rolul din 2008), a unui actor special, Ovidiu Schumacher, o figură inconfundabilă din multe filme româneşti de până în 1989.

La drum cu tata / Die Reise mit Vater / That Trip We Took with Dad (2016)
Distributie: Alexandru Mărgineanu, Răzvan Enciu (remarcabil rol de debut absolut, un tânăr actor care are toate datele să ajungă mare), Ovidiu Schumacher, Susanne Bormann (o nemţoaică foooarte carismatică), Doru Ana, Marcela Nistor
Coproducători: Daniel Mitulescu & Cătălin Mitulescu
Scenarist principal & regia: Anca Miruna Lăzărescu (bravo!)
Nota noastră: 9/10

2 thoughts on “Cronica “La drum cu tata””

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *