Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF 2025 are loc în perioada 22-28 septembrie
Cea de-a 15-a ediție a BIEFF se va desfășura între 22 și 28 septembrie la Cinema Elvira Popescu, Cinema Eforie, Cinema Union și UNATC Sala Cinema, sub tema Common Ground/ Teren comun.
Într-o societate tot mai scindată de crize și discursuri radicale, festivalul bucureștean pornește anul acesta de la un set de valori, cunoștințe și nevoi împărtășite în ultimii 15 ani de existență atât de către echipa organizatoare, cât și de publicul său, pentru a celebra importanța comunității și grija față de celălalt și de lumea înconjurătoare printr-un program de peste 60 de filme – scurtmetraje și lungmetraje – prezentate în premieră națională.
Nu mai puțin de 13 scurtmetraje românești au fost selectate în cel de-al cincilea an al Competiției Naționale la Festivalul Internațional de Film Experimental București. Alese dintr-un număr record de peste o sută de înscrieri, cele treisprezece scurtmetraje – dintre care unsprezece au fost realizate de cineaste – sunt semnate atât de nume deja cunoscute publicului BIEFF, printre care Teona Galgoțiu, Larisa Crunțeanu sau Xandra Popescu, cât și de cineaști prezentați pentru prima oară în selecția festivalului, cum ar fi talentata Alma Buhagiar („Educație sentimentală”, „Alge”).
„Sunt scurtmetraje cum nu se poate mai diferite; ar fi cel puțin straniu să pretindem o estetică comună, «națională», și nici nu ar fi de dorit una. Însă putem observa altele – de pildă, un interes tot mai scăzut pentru autoportretistică, pentru persoana I, la schimb cu un interes crescând pentru the bigger picture, istorie recentă (în special comunismul românesc) și idei sociale radicale. Senzația generală a filmelor este de înțelegere și angoasă: istorică, politică, ecologică, spirituală, emoțională, un sentiment de disconfort în contemporaneitate”, declară Călin Boto, curatorul competiției.
Filmele din Competiția Națională vor putea fi vizionate pe data de 27 septembrie la Cinema Eforie, în cadrul a două programe de scurtmetraje urmate fiecare de câte o sesiune de întrebări cu realizatorii acestora.
În primul calup al Competiției Naționale, publicul va putea viziona cea mai nouă creație a Xandrei Popescu, Erogenesis, un SF ludic venit direct de la Cannes, unde a și fost premiat. De altfel, filmul Xandrei este și singura prezență românească în Competiția Internațională de Scurtmetraje a BIEFF 2025. I Am Also Part of the Three Turns, al artistei vizuale Monica Maria Moraru, urmărește efectele cutremurului din 1977 și ale inundației pe care acesta a provocat-o într-un mic oraș din județul Buzău, într-o perioadă de urbanizare agresivă din perioada comunistă, în timp ce We Lived Slowly in Times of Peace, semnat de cineasta basarabeană Cristina Jacot, îmbină versurile tinerei poete armene Tatev Chakhian cu imagini din arhiva Prelinger și din timpul războiului din 2020 din Nagorno-Karabah, pentru a surprinde liniștea dulce-amară a păcii, în timp ce tensiunea tăcută a conflictului plutește în aer.
Poemul video Light That Never Quite Returns the Same realizat de Andreea Borțun aruncă o privire mai multor comunități utopice care au funcționat în secolul XIX, în timp ce în Fracti al Laviniei Petrache dorința individuală de schimbare amenință rutina unui sătuc idilic din ceruri. Două câștigătoare ale Premiului Gopo revin la BIEFF cu cele mai recente pelicule ale lor, ambele extrem de personale: Alma Buhagiar cu Patchwork with Grandpa and Grandma, un joc de-a filmatul cu bunicii, și Teona Galgoțiu cu Take Me to the Water, care pornește de la „Dunărea albastră” a lui Strauss-fiul, pentru a explora memoria străbunicului ei, unul dintre deținuții politici supuși la muncă silnică de regimul comunist la construcția canalului Dunăre-Marea Neagră.
O meditație senzorială aflată la intersecția dintre mit, peisaj și corp și desfășurată pe fundalul Alpilor elvețieni și al Carpaților transilvăneni, Stones and Their Whispers of Old Stories, semnat de David Drăgan și Noah Kohlbrenner, va deschide cel de-al doilea calup al Competiției Naționale. Tot despre conexiune vorbește și spectaculosul Helene F. A (Post)mining Allegory, în care două femei jucate chiar de regizoarele Larisa Crunțeanu și Sonja Hornung se trezesc abandonate în mijlocul unei cariere de extragere. Eseul video Iadul alb al Laurei Săvuțiu analizează mitologiile televizuale ale vremii „rele” de iarnă din buletinele meteorologice mioritice, în timp ce Alle Dicu ne invită într-o lume în care oceanele au dispărut cu Our Sea. Dacă Irina Tempea ține un jurnal video al vieții sale după diagnosticul de scleroză multiplă în Dans ma tete, Cosmin Nicolae îi aduce un omagiu lui Pier Paolo Pasolini cu Edipo Re:dux, pornind de la călătoria cineastului italian în România anului 1967, aflat în prospecție pentru a aduce pe marele ecran tragedia lui Sofocle.
Filmele selectate în Competiția Națională concurează pentru Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj românesc.
Alcătuit din trei cineaste și un cineast fără o formare propriu-zisă în cinema, Abha Bhaiya, Deepa Dhanraj, Meera Rao și Navroze Contractor, Yugantar este primul colectiv feminist al Indiei, al cărui însuși nume vorbește în limba hindi despre „o nouă eră / o schimbare revoluționară”. Pe fondul unor mari transformări ale Indiei în anii 1970-1980 și al unor energii civice propulsate de mișcări studențești și alte mișcări de stânga, Yugantar se coagulează în 1980 ca o reacție la lipsa de reprezentare a femeilor – mai ales a celor provenind din clasele muncitoare – în lupta pentru drepturi, protecții și autonomie. Activitatea colectivului s-a concretizat în doar patru scurte pelicule filmate la începutul anilor ’80 și dedicate mai multor mișcări de organizare și solidarizare a femeilor din mediul urban și rural.
Aceste filme nu au avut numai misiunea de a examina condiții de muncă sau de trai, prin imagini documentare sau reconstituiri, ci de a arăta capacitatea și dimensiunea eforturilor de cooperare și de mobilizare din rândul claselor și castelor oprimate. Atent documentate la fața locului și petrecând mult timp în sânul respectivelor comunități, aceste filme fac din contribuția lucrătoarelor sau activistelor care apar în imagini mai mult decât un simplu subiect colectiv – ele dețin un rol consultativ și propria auctorialitate într-un model de cinema independent, descentralizat și colaborativ.
Filmele despre adevărata Indie de început de ani ’80, reunite în selecția Arsenal on Location: Times for Radical Change – Yugantar Collective:
- Molkarin / Maid Servant (1981)
- Tambaku chaakila oob ali / Tobacco Embers (1982)
- Idi katha maatramena / Is This Just a Story (1983)
- Sudesha (1983)
Selecția face parte din inițiativa Arsenal on Location și este curatoriată prin Arsenal – Institute for Film and Video Art.
***
Detalii: BIEFF.ro sau Facebook.com/BIEFF.Romania
Bilete și abonamentele pentru cea de-a 15-a ediție a festivalului sunt disponibile online pe Eventbook.ro.
Accesul studenților UNATC & UNArte la proiecțiile BIEFF 2025 este gratuit, în baza carnetului de student și în limita locurilor disponibile.
Cea de-a 15-a ediție a BIEFF este organizată de Asociația Culturală Manekino, co–finanțată de CNC și Primăria Sectorului 1 București.
Parteneri principali: Institutul Francez din România, Goethe-Institut România, Institutul Polonez București, LUNO, Avanpost, UNATC
BIEFF face parte din rețeaua internațională de festivaluri The European Network for Film Discourse (The END), sprijinită în perioada 2025-2026 de un grant al MEDIA – Creative Europe.
Creat sub patronajul UNATC „I.L. Caragiale” şi al UNArte București, BIEFF e primul eveniment din România care promovează zona de graniță dintre cinema și artele vizuale, oferind expunere unor artişti vizuali inovatori, ale căror lucrări sunt îndeobşte prezentate în muzee şi galerii de artă şi doar rareori în săli de cinema.
Ajuns la cea de-a cincisprezecea ediție, BIEFF are ca principal obiectiv promovarea creaţiilor inovatoare, conceptual, tematic și stilistic, și a unor artişti cu viziuni profund personale asupra realităţii contemporane, care, în acelaşi timp, explorează cu îndrăzneală limitele limbajului cinematografic. Un cinema al libertăţii totale de creaţie, un cinema fără compromisuri.